budo

katanaL-am vazut prima data prin 87 – 88. In acele vremuri cand, ca sa faci budo, te ascundeai prin cele mai neasteptate locuri (chiar mi-aduc aminte cum mi-am lasat sabia ascunsa sub un pod o noapte intreaga si n-am dormit de grija sa nu dispara). Il revad periodic, ca pe un medicament ce trebuie luat la timp. Eram la inceput, auzisem de film, il asteptam cu o infrigurare aproape mistica, niste colegi il aveau pe o caseta VHS care circula conspirat, intr-un grup restrans. Fostul meu profesor de sport tocmai ce revenise dintr-o vizita la Securitate, unde trebuise sa explice ce intelege el prin “gimnastica nobila” pe care ne-o arata si cum nu pregateste el oameni impotriva guvernului. Filmul e un reper in zona artelor martiale autentice. Astazi, cand toti pumnii in cap si toate filmele violente inseamna arta martiala, filmul ne aseaza cu picioarele pe pamant, readucand in fata ochilor conceptele de baza ale vietii adevarate. Kanazawa sensei, Oyama sensei, Ueshiba sensei, sunt doar cateva nume din panteonul adevaratilor maestri la care trebuie sa ne uitam cand ne pierdem in intuneric. (imi vine in minte momentul in care Kanazawa sensei a venit prima oara in Romania, a fost o descalecare in budo-ul romanesc). Faceti-va timp si urmariti-l pana la capat, cu deschidere si rabdare. Nu e fictiune, nu zboara nimeni pe tavan. Dar la sfarsit o sa aveti niste raspunsuri. Sau intrebari.

Advertisements