O delta

10321033_817842708228297_2803526030276590632_o

Asta e. Am castigat o infrangere. Si, incet-incet, ne revenim si incepem pregatirile pentru urmatoarea etapa. Desi stii foarte bine ca face parte din joc, desi stii ca mai tarziu o sa razi de asta si-o s-o povestesti cu detasare, acum n-are cum sa nu-ti ramana un os travers, in gat. Raliul, ca eveniment a fost iar, un succes. Nici n-avea cum sa nu fie asa. Mihai Tanase nu s-a dezmintit. Cand il gasesti in secretariat si la 3 dimineata si la 7, iar dupa cinci minute e la TC, vorbind cu staff-ul, te intrebi daca nu cumva are vreo sosie. Caci altfel nu se explica. Singurul lucru pe care nu l-a putut controla a fost vremea. Ne temeam cu totii ca va ploua tare, toate buletinele spuneau asta. Dar tot speram sa ne ierte. Nu ne-a iertat. Cu exceptia zilelor de recunoasteri, a plouat groaznic pe toata durata raliului, fapt care a incurcat socotelile multora si le-a creat probleme. Chiar si-asa, probele au ramas foarte bune, macadamul, cu cateva exceptii, brici. Emotii mari si la ultima superspeciala, cand, din cauza ploii incredibile, proba s-a amanat cu vreo ora, fiind in pericol sa se anuleze. Asta e, that’s rally. Pentru noi, desi incepusem foarte bine, recunosteri facute super, masina statea foarte bine, Sorin miscandu-se strasnic, totul ca la carte, timp foarte bun pe Telita, n-a fost sa fie. Dupa startul Cocosu, am mers foarte bine vreo 2 km, cand, dintr-o data, imediat dupa ce-am intrat pe un palier de vreo 150 metri, in loc sa tasneasca cu gaz maxim, masina a incetinit brusc. Strig tare la Sorin: gaz!! dar il aud imediat in comunicatii spunandu-mi ca nu mai avem acceleratie. Am reusit sa iesim de pe trasa, sarind din masina, sperand sa fie doar vreun furtun sau vreo mufa. Cautam disperati cauza problemei, nu vedeam nimic suspect. Imediat au inceput sa treaca pe langa noi celelalte masini, una aruncandu-mi o piatra in cap, dar n-am avut probleme. Ploaie, noroi, lipsa semnal la telefon, noi intrigati si groaznic de ofticati, masina nu pornea, neam. Una peste alta, dupa vreo 7 ore de asteptare in padure, mecanicii nostri au venit si ne-au tractat pana in parcul de service. Nimeni nu intelegea ce s-a intamplat. La 2 noaptea cautam raspunsuri. L-am sunat si pe Dan Spuderka, intrebandu-l ce poate fi. Inca o data, Spudi ne-a reamintit de ce-l iubim atat de mult, ajutandu-ne cu posibile solutii. Pe la 3, mecanicii ne-au trimis pe Sorin si pe mine sa dormim, macar noi sa prindem putin somn, in eventualitatea in care ar fi putut repara motorul, sa luam startul in ziua a doua. Ei au ramas sa caute cauza si-au gasit-o. Ceva ce se intampla o data la 10 ani. La 10.13 urma sa fim la TC. Ne rugam si Sorin si eu, sa termine reparatiile in timp, sa putem pleca. Baietii munceau frenetic, stiau ce inseamna sa mai ai 2 minute. Cu un minut inainte de limita, au dat cheie. A plecat. Am sarit ca arsi, auzind motorul mergand, dar, imediat, ne-am dat seama ca, ceva nu suna deloc bine. Am convenit ca putem pleca si cu intarziere (luam penalizare dar nu era abandon), macar sa fie ok. N-a fost. Dupa inca vreo cinci minute, motorul suna groaznic, ne-am dat seama c-ar fi crapat ceva mai incolo. In momentul ala, in masina, ne-a busit pe amandoi plansul, de oftica. Pur si simplu nu se putea face nimic. Aia era. Baietii au fost minunati, au facut mai mult decat putea face oricine, dar n-a fost sa fie. Am plecat la comisie, sa anuntam abandonul. Pentru noi, Danube Delta Rally luase sfarsit. Tanase incerca sa ne incurajeze, dar si el e pilot, stie cum e cand n-ai gresit nimic si totusi s-a terminat. Una peste alta, a fost frumos. Chiar si-asa. Uneori mai punem si genunchiul jos, asta-i sportul. Multumim tuturor celor care au fost langa noi, facand imposibilul, felicitari tuturor participantilor si organizatorilor, a la prochaine! Cum spuneam, am castigat o infrangere, sa ne bucuram de ea.

Advertisements