Carl Lewis

lewis

Il mai tineti minte? Eram mai ciutan, dar ma uitam fermecat la creatura aia neagra (o spun admirativ, nu sariti), care parea ca face misto de Newton si de tot neamu’ lui. Vreo zece medalii olimpice, inca vreo 10-11 titluri mondiale, la 100 m, stafeta 4×100 si 4×200 m si inca vreo 20 pe-aiurea. Baiatul ala, nascut intr-o vreme in care negrii inca se bateau sa-si castige locul in autobuz, asemenea lui Muhammad Ali (mama, ce mi-a placut si-asta ) a inteles devreme ca treaba lui nu e prin biblioteci. A facut si facultatea, dar nu i-a folosit prea mult. Si a-nceput sa sara. La propriu. A fost un bun saritor in lungime, da’ nu s-a oprit aici, zicea ca nu-i place cand da cu fundul de nisip. Si s-a hotarat sa nu mai cada. Atat de bine s-a hotarat, ca de-atunci, altii nu prea mai aveau loc pe podium, de el. N-am sa insist acum cu biografia lui, va las placerea sa-l (re)descoperiti voi, vreau doar sa va intreb daca stiti cum se antrena. Cu calul. Nu, nu calarea, cred ca nu i-a zis nimeni cum se foloseste calul si-alerga pe langa el. Adica, hai sa vedem care e mai rapid. Dupa cum istoria a dovedit, antrenorii au schimbat destui cai. I-a facut pe multi sa suspine, nu prea aveai loc de el, nici la sprint, nici la stafeta, nici la sarituri. Era un fenomen, pur si simplu. Sa nu uitam ca eram in perioada in care olimpiadele inca nu erau industrii de medicamente si echipament. Io, dac-as fi in locul lui Bolt, nu m-as lauda prea tare. Da, s-au spus si despre el c-ar fi folosit stimulente, dar nu s-a dovedit nimic. Repet, va las pe voi sa va aduceti aminte de el si de detaliile care l-au construit asa misto, acum voiam doar sa va spun atat: cu calul, fratilor, cu calul.

Advertisements