Inca

a gate

Vineri seara, in cadrul unui speech tinut la Poiana Brasov, in fata unor oameni absolut minunati, am fost intrebat cat o sa mai alerg si cum de nu ma incurc, facand atatea. De unde am timp? E o intrebare care vine aproape de fiecare data si, tot de fiecare data, raspund asa: habar n-am cat o sa mai alerg, stiu doar ca azi am alergat. Habar n-am cat o sa mai pot tine sabia in mana, dar azi am tinut-o. Am sa trag de sarmele bass-ului, beat sau treaz. Am sa ma bucur de fiecare proba sau speciala din raliu. Unii mi-au spus ca daca fac atatea lucruri, nu pot face nimic bine. S-ar putea sa fie asa. Dar pe mine ma intereseaza doar sa ma bucur facandu-le. N-am spus niciodata ca le fac bine. Egoist? Bine. Cand am inceput sa alerg pe distante lungi, mai ales maratoane, multi care nu ma cunosteau mi-au spus: pai parca faceai budo! Da, acum fac si asta. Cand eram la Delfinariu, la fel: pai esti si scafandru?! Acum, cand m-am hotarat sa alerg si-n Campionatul National de Raliuri, am fost intrebat: si nu mai alergi? (pe picioare, adica). Ba da, o sa alerg si pe picioare. Si daca maine o sa vina ocazia sa invat sa pilotez avioane, fiti siguri ca n-o sa dau inapoi.

Budo te invata ca nu trebuie sa te fixezi intr-o forma, fiindca devii vunerabil. Nu stiu cat de vulnerabil as deveni, dar stiu ca tot ce fac, fac cu bucurie, fara sa ma gandesc la vreo imagine sau la vreun clasament. Nu ma incurc si am timp de toate. Si, intr-un mod aproape amuzant, toate lucrurile pe care le fac, se completeaza. Faceti ce va vine. Poate-o sa va iasa, poate nu. Dar chiar daca nu va iese, ati castigat o infrangere. Putini au curajul asta. Cum spuneam, nu ezitati.

Advertisements