Antiprieteni

loeb

Cu totii avem in jurul nostru, oameni care, datorita unui succes nebun sau unor performante incredibile, devin antipatici, greu de suportat. Nici sportul nu face exceptie.  Cand te obisnuiesti sa duci acasa premiu dupa premiu, nu te astepta sa fii servit cu sampanie, mereu. Toti cei de pe locul doi, pe care i-ai lasat in urma, se vor satura sa fie, asa cum spunea Senna, primii care pierd. Sebastien Loeb e unul dintre acestia. Urat de unii, adulat de cei mai multi, francezul a reusit, asemenea lui Schumacher, in Formula 1,  sau a lui Kanazawa sensei, in JKF, sa distruga orice urma de “bun-simt”, in lumea sportului. Castigator de noua ori in WRC, Loeb a dat masura unei totale lipse de  conventionalism si tipicitate. Cu totii ne uitam la el, nestiind la ce sa ne mai asteptam, fiind doar convinsi c-o sa-i iasa si de data asta.

Nascut in 1974, in Alsacia (da, stiu, nici eu n-am prea intalnit francezi asa smintiti), isi da seama devreme ca scoala nu e pentru el, motiv pentru care renunta la studii cativa ani.  Isi gaseste tot soiul de slujbe, electrician, mecanic, si-n toate avea un singur cusur: nu era punctual, intarzia mereu. La 21 de ani spune adio scolii si muncii conventionale si se urca in masina, de unde nu se mai da jos pana astazi. Asa cum ne-au mai surprins si altii (Bruce Dickinson, de la Maiden, care a fost si el, gimnast de performnanta), Loeb imbratiseaza gimnastica si castiga cateva concursuri, prevestind, parca, evolutia din motorsport. N-a facut o pasiune pentru asta, insa. Il fermecase praful de pe probe.

Din 2002, incepe joaca. Citroen Rally Team ii vede calitatile, pune mana pe el si-l face zeu. Toti greii de pana atunci, Solberg, Gronholm, Kovalainen, Rohrl, se uitau nauci, la pustiul care le arunca praf in ochi. La propriu. Colin McRae, pentru care eu am avut un cult, nu scapa nici el de a-i vedea fundul masinii.

Trece prin multe accidente, isi rupe, asemenea lui Sainz, un umar – nu, nu pe probe, ci pe bicicleta, dar nu se opreste. Pentru variatie, da o fuga si prin Formula 1, unde e pilot de teste la Renault si Red Bull Racing. Nu se dezminte si devine unul dintre cei mai rapizi 17 piloti de teste. Din motive usor neclare (nu se stie de ce FIA nu i-a dat licenta), renunta la Formula 1 si revine in WRC, facand istorie. Mai bine, as zice eu. Se mai joaca putin, ocupand podiumuri prin Le Mans, Porsche Supercup si FIA GT, iar din 2004, nu mai vrea sa plece acasa, fara locul 1, in WRC. Practic, din 2004 pana in 2012, reinventeaza matricea raliului, atragandu-si simpatia, dar si dezaprobarea celor din jur. Asemenea lui Schumacher sau, intr-o masura mai mica, lui Vettel, naste in apropierea lui, dorinta din ce in ce mai aprinsa de-a fi vazut invins.

Week-end-ul acesta, alearga in Raliul Frantei. Nimic neobisnuit, numai ca a declarat c-ar vrea sa nu participe la tot campionatul, lucru usor atipic pentru el. Poate se repeta istoria din 2003, cand a trebuit sa se uite de jos, la Solberg. Da, anul asta n-a fost unul tocmai bun, poate vrea sa castige in sezonul 2014, al zecelea premiu. Desi stiu ca n-o sa-mi fac multi prieteni, eu ii tin totusi, pumnii. Inca n-a chemat platforma.

Advertisements