inca

Red

“pas dupa pas, maitre! pas dupa pas, sunt dupa tine si cu sufletul alaturi. nu stiu daca ti-a zis sam, dar am facut semimaratonul singur, saptamana trecuta. ti-l dedic. am scos un timp mai bun si fara mana pe spate. si inca mai puteam sa alerg. daca poate un prost ca mine asta, matale zbori pe-acolo. hai, te pupa tata si te-asteapta cu berbecut si cu copila mica, sa te stranga in brate. (sabin)” – aprilie 2011, cand eu faceam primul MdS.

“niciodata nu mi-a fost atat de greu, auzi? niciodata!”  – sam, cu vocea gatuita de plans, agatandu-se de gatul meu si tarandu-ma mai incolo, sa nu-l vada lumea. Isi scoate medalia si mi-o pune la gat. Nu stia ca eu abandonasem, cu vreo 4 km inainte de finish. De nervi, nu fiindca n-as mai fi putut.

Acum sunt smecheri, amandoi, fac Transmaratonul  🙂

Si io ce voiam sa spun, acu’? A, da… Am avut si zile mai linistitoare.

Advertisements