Respiratie

Haile-2

Am intalnit foarte des ideea – complet eronata – ca in timpul activitatii fizice de anduranta, trebuie exclusiv sa inspiri pe nas si sa expiri pe gura. Din pacate, teoria aceasta din timpul scolii comuniste, predata de profesori care nici nu mirosisera echipamentul de sport, inca isi are loc chiar in medii profesioniste. La fel, observ practicanti de activitati fizice, care nu respira deloc in timpul efortului, practic tinandu-si respiratia. Grav nu e ca lucrul asta se intampla, grav e ca niciunul din “instructorii” din jurul lor nu ii corecteaza. Desigur, nu se intampla nimic grav daca inspiri pe nas, dar, as fi curios sa intreb cati dintre maratonisti sau jucatorii de rugby fac asta. Despre practica martiala nici nu mai vorbesc. Dragii mei, hai sa ne intelegem. Aici nu facem yoga, nu exersam tehnici speciale de pranayama. In timpul efortului, avem nevoie de tot aerul din lume, pe care-l putem inghiti. Prin toate locurile pe unde acesta poate intra. Punct. E o chestiune de fizica elementara: ce debit are gazul care intra prin doua nari si ce debit are acelasi gaz daca mai adaugam si-o gura? Si nu vorbesc de gafaiala, aici, sau de respiratie superficiala. Nu discutam nici de vreo estetica a miscarii, treaba noastra e sa optimizam actiunea fizica. Nu ma intereseaza cat de urat sunt cu gura deschisa, ma intereseaza cat gaz pot baga in plamani. Pe de alta parte, coordonarea secventelor respiratorii cu miscarile, e alta discutie. Pe scurt, inspiri cand esti relativ relaxat, expiri in momentul efortului maxim. Si in timpul alergarii, ritmul respiratiei se face pe pasi, in functie de tipul de alergare. Vom vorbi si despre asta, alta data. Tot ce trebuie sa retinem acum este urmatorul lucru: inghititi cat de mult gaz puteti. deschideti bine gura si bucurati-va de tot aerul. Veti vedea schimbari incredibile in activitatea sportiva.

Advertisements